feminităţi ireproşabile

- congestionare -

Există ea, desinenţa facultăţii, hipocoristică. Apropiata-mi se zbate acum în Marea Literelor, încâlcită şi învolburată. Înoată printre morfeme şi alomorfe şi se scufundă şi se ridică la suprafaţă cu înverşunare şi cu nevoie aprinsă! Substanţa din care se constituie aceasta - întinderea literală - nu e din cele sărate care să te ţină oricum la suprafaţa declinată sau conjugată cu grijă, plutind în derivă oarecum asigurat. Se chinuie să iasă la liman; să ajungă cu tălpa desculţă terenul solid lipsit de inconsistenţa alunecoasă acaparatoare, care înghite corpurile fizice - trupuri adesea tinere. Astfel, calcă cu profundă aplecare bulele minimale purtătoare de informaţie abstractă. Fonetica i se împleteşte puternic-strâns cu suflu-i îngrijorat. Buzele îi sunt inundate, suprasaturate; concavitatea gurii, plină de sensuri logico-analitice gramaticale de natura matematicilor speciale pentru un impresionist târziu, asemeni unui OZN drept cochilie unui melc gigantic intergalactic uşor distras.
Pădurea defectivă de existenţa singulară a copacului are un himen epicen. Călăuza este şi santinelă! Oboseala se lasă încet enclitic. Mărunţite cuvinte în silabe - ciopârţite cu aversiunea unui arheolog asupra unei structuri datând post-morţii anistorice pre-originare vieţii -, silabele în litere: foneme - consoane sau vocale întregi, moi sau semi-moi precum ochiurile prăjite! Hmm-yamii: n-ai pofti un mic dejun preparat cu drag la focul de tabără? - pune paie pe foc! şi pietre în jurul său - reţeta perfectă pentru stabila instabilitate. Pune puţină sare pentru gust şi o cană de ceai cald lângă şi idealurile devin tangibile! Mobil regent; labil interstiţiu! articulare labială. Li-ber-ta-te! strigată sacadat exploziv apăsat cu entuziasm maxim pe silabe, repetitiv în efect de slow motion pentru transmiterea înteţită a intensităţii, oftează genitival nominativul preexaminare.
Aşa-i că am pierdut pe drum lexemul, pe tot acest parcurs alambicat?!... Să mai zică lumea că afectul e simplu! Pfff!

- combustie -

Îmi place să caut priviri. Îmi place să întâlnesc priviri pe traseele polisului contemporan. Îmi place să fantazez cu privirile interesante pe care le găsesc şi mă săgetează intens. Ochii verzi-albăstrui neinteresaţi - placizi cumva, atent prinşi în gândurile şi judecăţile proprii probabil -, dar exploziv-curioşi mi-au pus ghiara în piept într-un act de conştientizare întârziată a celor petrecute, când m-au aţintit pentru a doua oară, după ce primul contact a fost întrerupt de comun acord. Apoi, la fel de fugitiv, au dispărut în dinamica staţiei. Nu ştiu cine i-a căutat cui discuţie vizuală, conversaţie tacită. Nu ştiu exact cine a început să pună intrebarea şi cine a răspuns - nevoit, deloc forţat. Nu ştiu care a fost primul, cum originea sa - a atingerii - rămâne misterioasă, autogenerată spontan - aproape accidental de instant. Prin urmare, naşterea a fost flamboaiantă mutual prin du-te - vino a fluxului imaterial. A fost cea mai scurtă idilă printr-un strat de sticlă al unei uşi culisante, pe care fiecare dintre noi o va da uitării la sfârşitul zilei. La jumătate de vagon depărtare, distanţă între noi semnificativ de nesemnificativă, când tramvaiul s-a oprit şi s-a deschis, contopind interiorul cu exteriorul, eu am urcat, ea a coborât. Am continuat să mănânc din calzone, puţin debusolat - zdruncinat de (imediatul trecut) fapt, dar cotidian neclintit - sub privirile obosite, bătrâne sau flegmatic-plictisite, iar pe ea am văzut-o în urmă prin geam cum aştepta dedicată în intersecţie să treacă cutia de tablă pe roţi din care tocmai coborâse şi să se facă verde semaforul pentru a traversa, respectându-şi itinerarul stabilit. Viaţa i-a fost de câteva bătăi de inimă şi măsurabilă prin numărare cantitate a sunetului produs de suflu - până în zece respiraţii! O nălucă amorfă, o himeră emoţională! Zâmbesc şi oftez şi zâmbesc şi tac, scriind. Particularităţile delicioase ale efemerului! Un nesfârşit desăvârşit!

.....................
Convulsiile masculine în raport cu feminităţile ireproşabile, pe semne, determină ciclicitatea, servind drept semn (epicen, cu orientări diferite +/-) de fizicalizare a lui Alfa şi Omega ideatice, începutul şi sfârşitul fiind a simţi şi respectiv a transmite. Glumesc!?